Detalii

Afişări: 243

Maria-Francesca-Tereza Martin s-a nascut la data de 2 ianuarie 1873, la Alençon - Franta. Tatal ei, Luigi Martin, avea un magazin de bijuterii si ceasuri. Mama, Zelia Martin, era patroana unui mic atelier de dantelarii.

Dintre cei noua copii ai sotilor Martin, vor trai doar cinci fete: Maria, Paulina, Leonida, Celina si Tereza. Toate au primit vocatia la viata consacrata: Maria, Paulina, Celina si Tereza au intrat la carmelite, iar Leonida în Ordinul Vizitarii (ordin de surori fondat de sfântulFrancisc de Sales si de sfânta Ioana de Chantal, în 1610).

Înca de mica, Tereza avea o sanatate fragila. Din aceasta cauza, dar si pentru ca mama ei era bolnava, a trebuit sa fie data la o doica, la tara. Se întoarce acasa în aprilie 1874.

Când Tereza avea doar patru ani, trece printr-o mare încercare: moartea mamei, la 28 august 1877. Sora ei mai mare, Paulina, devine ca a doua mama. Câteva luni mai târziu, toata familia se muta la Lisieux. Aici ea cunoaste Carmelul.

Paulina intra în Carmel la 2 octombrie 1882. Dupa sase luni, Tereza se îmbolnaveste foarte grav. Era sarbatoarea Pastelui din anul 1883. Este vindecata în mod miraculos în ziua de Rusalii. Maria, o alta sora a Terezei, intra la rândul ei în Carmel la 15 octombrie 1886.

Tereza era un copil vioi si foarte sensibil; era mezina, iubita de toti. În 1886, în noaptea de Craciun, primeste un har special: "În aceasta noapte de lumina, Isus, dulcele pruncusor..., m-a facut puternica si curajoasa; el m-a îmbracat cu armele sale si, din aceasta noapte binecuvântata, nu am fost învinsa în nici o lupta, dimpotriva, am început o cursa de urias, ca sa spun asa".

Chemarea Carmelului rasuna din ce în ce mai puternic în sufletul ei. Dar exista un obstacol: este prea tânara. Profitând de un pelerinaj facut la Roma, vorbeste cu papa Leon al XIII-lea.

Când orice speranta parea desarta, episcopul îi da acordul, câteva zile dupa Craciunul din 1887. Tereza intra în Carmel pe 9 aprilie 1888, la 15 ani si 3 luni. Aici ea va regasi pe cele doua surori, Paulina si Maria si va cauta sa respecte cu multa scrupulozitate regula Ordinului Carmelit.

Tereza va suferi mult. Desi avea sa treaca printr-o perioada de mare ariditate sufleteasca, ea va depune totusi voturile pe 8 septembrie 1890.

Moartea tatalui (29 iulie 1894) îi raneste sufletul foarte tare. În schimb, primeste o bucurie: Celina intra în Carmel la 14 septembrie 1894.

Cei noua ani de viata carmelita au însemnat pentru Tereza suferinta, copilarie spirituala, încredintata milei divine, o adevarata lupta pentru trairea credintei, ore de dureroasa seceta interioara, viata în întregime daruita iubirii, în inima Bisericii.

Mereu în suferinta, dar mereu zâmbitoare - aceasta este definitia care i se potriveste. "Cerul meu este de a zâmbi acestui Dumnezeu pe care-l ador atunci când el se ascunde pentru a pune la încercare credinta mea..."

A pastrat marea ei dorinta de a fi misionara. Papa Pius al XI-lea a declarat-o patroana misiunilor, în 1927.

În noaptea din Vinerea Sfânta a anului 1896, au început sa-i apara primele semne de boala: e vorba de tuberculoza (boala incurabila pe timpul acela). Intra în fericirea vesnica la 30 septembrie 1897, dupa o lunga perioada de suferinta, înconjurata fiind de surorile sale din Carmelul din Lisieux. Moare, spunând: "Dumnezeul meu, te iubesc!"

Trupul Terezei a fost depus în cimitirul din Lisieux, unde a ramas pâna în 1923, când a fost beatificata.

Procesul canonic pentru beatificare a început în 1910. A fost declarata fericita de catre papa Pius al XI-lea, la 29 aprilie 1923, si sfânta la 17 mai 1925. Papa Ioan Paul al II-lea a proclamat-o învatatoare a Bisericii la 19 octombrie 1997.

Mesajul principal al Terezei de Lisieux este mesajul esential al evangheliei: "Aceasta tânara a amintit lumii întregi ca Dumnezeu este Tatal nostru, Tatal revelat prin Isus Cristos" (Ioan Paul al II-lea, 2 iunie 1980).