Acasă

Impresii după sfințirea caselor

• 
• 

Detalii

Publicat în Miercuri, 04 Ianuarie 2012 10:33

Scris de Pr. Paroh

Afişări: 192

 

Să simţi cum te înconjoară

Frigul cel pătrunzător

Ce-a fost cam neiertător.

Culmea, mai lipsea ceva

M-a durut şi o măsea.

Aşadar şi prin urmare

Să pornesc a mea citare.

 

Am pornit cu-nfrigurare

Începând cu Şura Mare.

Padeş, Laloşu, Peroni,

Dâmbului, Pridvorului

Chiar pe Simigiului.

Mergând greu, anevoios

Pe un timp foarte ploios.

Însă bine c-a ţinut

Doar în prima zi, şi-atât

După, timpu’ a fost mai bun

Şi-am putut porni la drum.

Astfel zile după zile

Am cutreierat străzile:

Racoviţă, Reşiţa

Brâncoveanu, Olteniţa

Râul Sadului, Zătreni

Pieptănari şi cu Berceni

Măgurele şi Tomeşti

Obregia şi Cătruneşti

Giurgiului şi cu Băltiţa

Huedin şi Lămâiţa

Am fost şi pe la Izvoare

Alunişului, Uioare

Pe Perşani, Brădetului,

Toporaşi, Gilortului

Lamoteşti şi Semenic

Nici eu nu ştiu să mai zic.

Străzi, străduţe şi alei

Să tot numeri dacă vrei.

Noi frumos le-am împărţit

Pe grupe, distribuit

Şi urmând lista finală

Am pornit dar la sfinţeală.

Trei preoţi în trei direcţii

Pregătiţi ca şi la lecţii.

 

Eu ca şi începător

Mai cu-avânt, mai temător

Însă fără a intui

La ceea ce voi găsi

Am purces dar la sfinţit

Cu un tânăr acolit

Care-uşor să mă ghideze

La nevoie să bareze

Vreo uşă ce e grăbită

Mâna chiar ca să mi-o prindă.

Ori vreun locatar nervos

Băut şi morocănos.

Sau vreun patruped râios

Pe străini cam năzuros.

Astfel am pornit pe cale

Cu agheazmă şi bomboane

Pentru mici şi pentru mari

Pentru vrednici locatari.

 

Plini de-avânt şi de curaj

Am pornit dar prin oraş

Una acasă am socotit

Alta pe drum am găsit:

Gropi şi câini comunitari.

Şi ciudaţi şi bişniţari

Uşi şi lifturi cam stricate

Blocuri nenumerotate

Ne-au făcut să ne rotim

De-am zis c-o să ameţim

Bătând pasul tot pe loc

Neînaintând deloc.

Însă nu le-am ţinut minte

Şi am mers tot înainte.

 

Într-o zi cu aer rece

Ceasul să fi fost vreo zece

Ne apropiem de-un loc

Şi dăm să intrăm în bloc.

Sunăm şi la interfon

Primim favorabil ton

Uşa o deschidem larg

Dăm să trecem peste prag.

Şi când colo ce să vezi

Iată câţiva patrupezi

Din soiul comunitar

Câini aleşi şi plini de har

Dolofani, ba chiar obezi

Hrăniţi bine, ce să crezi.

Serioşi şi nu bufoni

Ne lăsau făr’ pantaloni

Înapoi de nu săream

Uşa de n-o închideam.

Totuşi, unul a sărit spre geam

Şi-a făcut o dată: HAM

Şi-a gândit probabil astfel:

Vă mâncam de vă prindeam.

Însă n-a fost ca să fie

Şi-astfel plini de bucurie

Domnului ne-am închinat

Căci cu bine am scăpat.

De sfinţire ne-am văzut

Deloc nu ne-am abătut.

 

Într-o zi pe la amiază

Am intrat noi într-o casă.

Doamna gazdă m-a rugat,

Să stropesc în lung şi lat

Chiar şi pe al ei fecior

Ce dormea încetişor:

Ditamai băiat

La amiază sus în pat.

Repede m-am conformat

Cu agheazmă eu am dat.

L-am stropit pe tinerel

Care a clipit niţel.

Poate m-a şi înjurat

Pentru că l-am deranjat.

Tot mergând noi mai departe

Am sfinţit dară de toate

Maşini şi cu locuinţe,

Garaje şi dependinţe.

Tot felul de jucării

Pe mămici şi pe copii,

Pe bolnavi şi pe bătrâni

Şi pe răi ca şi pe buni.

Câini, pisici şi papagali,

Hamsteri de cei dolofani,

Porcuşori introvertiţi

Mustăcioşi şi adormiţi.

Chiar şi o broască ţestoasă

Ce părea orgolioasă.

Peste tot noi am stropit

De ce-i rău fie ferit.

 

Am ajuns şi într-un sat

Pentru binecuvântat.

După ce am terminat

Drumul scurt l-am apucat.

Calculul a fost greşit

Maşina s-a-mpotmolit

Dă-i şi tragem, dă-i şi-mpingem

Poate reuşim şi-nvingem.

În noroi şi în mocirlă

Domnul cu preasfânta milă,

Ne-ajutat de am ieşit.

Cu noroi eram stropit,

Nu isop cum am vorbit.

Ce zăpadă, ce spălare?

Eram ca o arătare.

Şi murdar şi noroios

Vorbind lumii de Cristos!

La uşă de-aş fi sunat

Cred c-aş fi fost alungat.

 

Tot mergând, pe la final

Am ajuns şi-n Ferentari

Cartier foarte vestit

De unii c-am ocolit.

Şi mergând noi cu sfială

Prin zona crepusculară

Am fost repede filaţi

De localnici întrebaţi:

Care-i treaba, cin’ sunteţi?

Căutaţi să dispăreţi.

Am spus ce este cu noi

Şi-am mers la etajul doi.

Ce-i acolo frate, să te ţii de nas

De vrei să mai prinzi un ceas.

Am bătut noi într-un loc

Uşa s-a deschis şi ioc

Nici picior de credincioşi,

Ci ţigani pălărioşi.

Ne-au privit pe rând

Întrebându-se în gând

Curioşi şi fantezişti

Până o femeie spuse:

Ăştia este adventişti!

 

Mergând zilnic la sfinţiri

Am găsit multiple firi.

Am văzut cazuri şi cazuri

Oameni mândri şi cu nazuri.

Creştini reci, indiferenţi

Cu morala inconsecvenţi.

Trăind numai în păcat

An de an perpetuat

Numai în concubinaj,

Pe al răului făgaş.

Oameni grei şi mari

Plini se sine, refractari

La îndemnuri, la cerinţă

Pentru întoarcerea-n credinţă.

Oameni ce n-au auzit

De parohul nou venit.

Care au uitat de mult

Cum e un lăcaş de cult.

Pentru care băutura,

Afacerile şi-ncurcătura

Sunt mai bune, mai gustoase

Decât slujbele frumoase.

 

Tineri ce sunt răzvrătiţi

De ce-i rău, ademeniţi

La care calculatorul

L-a schimbat pe Creatorul

Dumnezeu Tatăl din cer.

Tineri fără de reper.

Şi porniţi rău spre părinţi

Tineri ce-au uitat de sfinţi

Şi au pus dar pe perete

Numai chipuri de vedete.

Nu icoane, crucifix

Ci graffiti, scris de pix.

Ce-au sărit atunci din pat

Când preotul a intrat.

Unii rămănând pe loc

Alţii uitându-se cu foc.

Oameni ce au multe de-ndreptat

Rugăciunea de-nvăţat.

Trebuie să-i ştie rostul

Fiindcă din păcate unii

Nu ştiu nici pe Tatăl Nostru

Ce să mai zicem de crez

De porunci sau de botez.

 

Însă nu tot ce-am găsit

Este negru şi urât.

Am găsit şi oameni buni

Ce vin şi la rugăciuni.

La sfintele liturghii

Şi părinţi ca şi copii.

Oameni cu chip luminos

Ce trăiesc lângă Cristos.

Şi bolnavi, şi-n suferinţi

Ce aşteaptă tot cuminţi

Ca-ntr-o zi să se-ntâlnească

Sus în gloria cerească

Cu Cristos şi Tatăl său

Milostivul Dumnezeu

Cu Fecioara cea divină

Căreia mereu se-nchină.

Oameni ce s-au bucurat

Când la ei noi am intrat

Casa ca să le-o sfinţim

Pe cel sfânt să îl vestim.

Creştini ce în aşteptare

Ore întregi cu-nfrigurare

S-au gătit, s-au aranjat

Pe preot l-au aşteptat

Având toate pregătite.

Parcă negăsind cuvinte

Nouă să ne mulţumească

Pe Domnul să îl slăvească.

Case în care am fi stat

Chiar mai mult, dar din păcat

Timpul nu prea ne-a lăsat.

 

Astfel toate aranjate

Altele reprogramate

Căutate au fost de noi

Pentru-a vă întâlni pe voi

Dragi creştini din parohie

Domnul bine să vă ţie

De preoţi să nu vă temeţi

Uşa larg să le-o deschideţi.

Căci ei vin să vă-ntărească

Casele să le sfinţească

Cu creştinii să se roage

Nu că n-ar avea ce face.

Celor ce ne-au invitat

Şi cu dor ne-au aşteptat

Noi frumos le mulţumim

Domnului îi pomenim.

Celor ce au stat pe gânduri

Noi le zicem printre rânduri

Bine ei să se gândească

Şi la anul ne primească

Să trecem al casei prag

Domnul să-i privească drag.

Să nu fie răi, haini

Ci mereu tot buni creştini.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

• < Anterior
• Următor >